Publicité

Mercredi 20 février 2008
  

 Undele radio sunt foarte încâlcite. Isi vâra mâna înmanusata cu dantela verde printre firele sonore si îi prinde gulerul de la camasa. Ar vrea sa se asigure ca e el. Are emotii. S-ar putea însela si atunci patroana i-ar taia sigur din onorarii. I s-a spus doar ca barbatul pe care trebuie sa-l întalneasca are gulerul foarte apretat la camasa.  undefined

 
 Mana înmanusata îi atinge usor gâtul. Stie ca de dimineata s-a taiat razându-se si a putut pentru câteva fractiuni de secunda sa-si priveasca chipul perplex. Nu curgea sânge. Si cu toate astea in fata ochilor lui beliti se deschidea o fanta brazdata haotic de capilare si pe fundul careia palpita aorta care-i transporta viata de la cap pana sub talpi cu oprire rapida prin zona pelviana. Se teme ca degetul ei ar putea sa patrunda in fanta si sa-i sara pe aorta ca pe-o saltea de cauciuc. Asa, într-un simplu jos-sus care-i dezechilibreaza tranzactia lichida. Ar fi îngrozitor ca un simplu rendez-vous galant cu soiul asta ciudat de curtezana aparut nou pe piata, sa se transforme intr-un caz clinic.
 
  
Simte pe piele prin ochiurile dantelei o suprafata rugoasa, ''un fel de linie arcuita ca o jumate de ochi'', îsi zice ea. ''As  vrea sa-i simt umezeala irisului'', se gandeste cu ochii intredeschisi si dati usor peste cap. Pe albul ochiului ei stang se proiecteaza o macara imensa si pe cel drept un turn ascutit de pe care un baietel striga ''nu vreau sa cobor''. Vocea lui se uneste brusc cu o sirena de ambulanta care-o loveste direct in coccis. Isi duce repede mana la spate si si-o imobilizeaza timp de cinci respiratii intre fese. Simte vag cum se scurge ceva dinspre mana ei dreapta din cutia radio inspre stanga coccigiana. Un fel de albina energetica incepe sa-i bazaie in jurul ultimei vertebre. Face 7 ture si-si infige acul in capul verde de maduva. Cu ochi muribunzi si satisfacuti priveste cum incepe sa creasca o coada pe sub fusta scurta cu crinolina. O coada ca de cal care imbraca scheletul din fier minijupat. ''Ar putea sa fie o casca perfect comoda pentru orice cap care-o sa-i intre in sex in seara asta'', isi zise albina disparand brusc de sub cupola. Ultimele ei cuvinte se auzira ca un ecou in cutie. Undele incepura sa vibreze puternic si mana ei incepu sa apese din ce in ce mai tare pe suprafata aia cauciucata.
 

     Simti o usoara ameteala la inceput. Nu mai stia de ce venise, pe P1000156.JPG cine trebuia sa intalneasca, cine se afla de cealalta parte a cutiei deschise. Simti cum ceva il inteapa in spatele genunchilor si in secunda urmatoare genunchii lui se zdrobeau de pietrele imbracate-n catifea portocalie care-i adusesera pasii la rendez-vous. Ceva greu si organic se incolaci de gatul lui care nu atinsese solul ci se sprijinea pe doua picioare straine. Gandul ca gatul lui are doua proptele il amuza teribil. Incerca sa zambeasca si isi dadu seama ca nu mai poate. Incerca din nou. De data asta gandi o  grimasa si-un ras nervos. Nimic. Privi in sus vrand sa vada realitatea ca-n oglinda de deasupra patului lui. Deasupra ochilor lui se deschidea o fanta brazdata haotic de meduze filiforme si pe fundul careia se oglindea chipul lui perplex.
  Lasa usor capul intr-o parte si vazu un baietel care zbura umflat ca un balon deasupra orasului. Isi lasa capul pe umar si in zoom ii aparu o albina infipta intre buzunarele de la spate ale pantalonilor scurti ai baietelului. Albina isi tinea mainile pe langa corp si ochii inchisi. Isi indrepta capul sa vada mai bine. I se paru ca albina ii face cu ochiul.
    Brusc o durere surda ii paraliza picioarele. Cu o ultima zvacnire incerca sa se ridice. Capul ii fu prins ca-ntr-o menghina tapisata. Respira de cinci ori si simti cum i se scurge ceva din gat. Avu un flesh ciudat, cu un aparat de ras din sidef care ii cresteaza fin gatul dintr-o parte in alta. Apoi ceva ca un corp strain se smulse ca o ultima picatura solida din aorta lui. Ochii lui se uitau beliti in jos la picioarele  suspendate care tineau strans intre degetele mari o manusa verde de dantela cu patru degete. Menghina il strangea din ce in ce mai tare. O fractiune de secunda i se derula viata prin spatele irisilor. Ii atrase atentia o imagine in format mic. Parca era o gura imensa plina de fum care se deschidea si se inchidea pe un pai. Imaginea se termina cu un zoom lung pe interiorul paiului, dinspre gura in afara. Apuca sa-si vada un ochi cazand in gol. Menghina il strangea atat de tare ca-si auzi propriul urlet prins in gura aia carnoasa si plina de fum. Simtea pe tample niste striatii fine ca atunci cand a dormit cu capul pe parul ei. Nu trebuia sa fi vrut sa o revada. Dar a facut un pariu cu vecinul de palier. O vazuse iesind de la el intr-o dimineata  si i-a facut cu ochiul complice. Vecinul o privi dand din cap a confirmare cum isi prelinge trupul pe scari ca oja rosie care se scurgea dintr-o sticluta picata din poseta ei. Mana lui iesi rapid prin usa intredeschisa si vru sa apuce sticluta; sa nu se scurga si ultima picatura. ''Prea tarziu, prietene, ce e bun o data nu mai e bun si-a doua oara.''. Mana lui ramane un moment crispata pe ultima treapta, se intoarce violent si se izbeste de palma batatorita a vecinului. ''Pariu?''. ''Pariu.''. P1080352.JPG

 
 Menghina devine ca o cochilie alunecoasa care-l scuipa in interiorul fantei deschise. Are mainile pe langa corp si ochiul ramas inchis. Incearca sa-l deschida si sa-l inchida. Vede acelasi intuneric opac si vascos care-l trage in sus. Il apuca rasul gandindu-se ca la capatul tunelului sigur il asteapta o luminita. Poate si un covor rosu la capatul caruia e ea tintuita de un pat alb cu cioburi de oglinda.
 
  Isi lipi mana de piept ca un stetoscop care sigur stie ce se-ntampla inauntru. O lasa calma pe sternul putin proeminent. Isi dadu seama ca a mai simtit asta. Atunci cand l-a vizitat pe barbatul acela misterios din blocul turn. Si si-a uitat la el sticluta de oja. Ar fi vrut sa se-ntoarca dupa ea, dar a tot amanat. A mai simtit asta cand el a intrat in ea; asa ca o emotie; a simtit cum i se dau ochii peste cap si cum i se taie genunchii; parca-l mai aude si acum cum ii soptea in ureche repetat ''nu vreau sa.. nu vreau sa.. nu vreau sa..''. A simtit atunci cum in ea incepe sa creasca o contradictie.Ar fi vrut sa stie ce nu vrea el. Ciudat. Apoi el s-a prabusit cu capul pe parul ei si a adormit. Ar fi vrut sa plece, dar nu voia sa-l trezeasca. Parea ca viseaza frumos. In cele din urma adormi si ea numarandu-si constiincioasa cele 7 perechi de manusi care-i inmanusau acum ochii. Violet de piele de caprioara cu capsa , indigo de matase lungi pana la cot, albastru de hartie creponata cu snurulet la incheietura, verde de dantela, galben din in cu gaurele patratoase, oranj de latex cu nervuri pe toate degetele, rosu de piele lacuita fara varfuri la degete. O trezi o sonerie. El tisni din pat si se arunca nebun inspre usa. Parca o lua in brate in timp ce se uita pe vizor. Ea isi imbraca parpalacul de ploaie pe trupul muncit si gol, isi incalta sandalele rosii cu toc in forma de semn de intrebare cumparate special pentru intalnirea asta si facu cativa pasi catre usa. El se intoarse brusc inainte ca ea sa-l bata pe umar; mana ei ramase o clipa suspendata in aer si se lasa moale sa alunece din crestetul capului lui pe tample in jos si poposi pe umar. ''Numar pana la 5 si ii zic sa deschida usa''. 1.2.3.4.5. Mana ei hotarata fu oprita de capul lui care-si afunda hulpav ochi, nas, urechi, gura, frunte, obraji, limba, dinti in causul palmei ei. ''Au!''. Si strigatul ei se uni cu soneria care facea usa sa vibreze. El a deschis-o intr-o milifractiune de secunda, ea s-a strecurat prin crapatura ei foarte lent; in urma ei au ramas niste stropi; in urmatoarea milifractiune de secunda o ajuns la scari. A intins mana dupa ea s-o prinda. ''Prea tarziu!'', zise o voce de undeva din capatul palierului. N-a apucat sa vada cine zicea asta. S-a gandit doar ca avea dreptate, ca deja intarziase la urmatoarea vizita, abia astepta sa-si puna manusile rosii de lac fara varfurile degetelor. Ah, trebuia sa-si dea si cu oja, ar fi putut s-o faca in timp ce dormea el, daca n-ar fi adormit pe parul ei. S-o sune pe patroana pentru confirmare.. si scarile astea care nu se mai termina.. si unde gaseste ea un taxi in cartierul asta?! De undeva de la primele etaje se aude o muzica clasica. ''Parca ar fi pe vremea perucilor pudrate..''.. Iese din blocul turn, si se uita ingrijorata dreapta-stanga. De sus ploua cu galeata. Isi pune gluga. Un taxi vine in viteza si arunca inspre ea o jumatate de balta care i se opreste in fata. Stop-cadru. 
   

     Senzatia asta cunoscuta ii apleaca putin capul intr-o parte. Priveste perplexa in spatele propriilor irisi si vede venind prin ea o bila de lumina cu coada. Simte asa ca o stare de suspensie. Nu stie ce se-ntampla cu ea. Isi pune mana cealalta pe fata si-si afunda lent dinti, limba, obraji, frunte, gura, urechi, nas si ochi in causul ei. Simte asa ca un fel de placere nesfarsita.. asa ca o fericire.. ce-o fi?! Isi aminteste de barbatul acela din blocul turn. Parca ar tine capul lui in mana. Ciudat. E bine. E in sfarsit bine.  

     Deschid ochii si ma duc inspre usa. Prin cercul din mijlocul usii vad  un baietel cu degetul inca lipit de sonerie care-mi intinde o manusa verde. ''E a d-voastra?''. Aveam o senzatie de deja-vu. Bineinteles ca era manusa mea, dar nu intelegeam ce caut in camera asta. Imi pun manusa pe mana si scot capul pe fereastra. Sunt in varful unui bloc turn. Un taximetrist isi opreste brusc masina galben cu negru in fata trotuarului si-si loveste violent ceafa de 5 ori. ''A dracu' albina!''. Stalceste intre degetele butucanoase trupul dungat al albinutei. ''Uite ca n-a lasat acu!'', zice el satisfacut. Intre timp baietelul a ajuns in fata masinii si deseneaza ceva pe capota prafuita. As vrea sa vad ce. Cobor?! Parca se vede si de-aici. Ma aplec mult peste pervaz si-mi privesc alb ochiul cum pica-n gol. Intind lent mana sa-l prind; ochiul e tinut in suspensie de privirea baietelului. Mana il prinde intre degete cu unghii inrosite; de la radioul taxiului de aude o muzica baroca bruiata de alte frecvente. Ca si cum degetul butucanos al taximetristului cauta insistent punctul g al cutiei de radio. Un fel de suras imi infloreste gura. 

    Baietelul ma priveste fix in ochiul dintre degetele mele cu unghii inrosite si da din cap a confirmare. 

    Simt asa ca un fel de fericire. Ciudat. Parca am mai simtit asta. Simt ca sunt putin in intarziere. 

    Cobor. 

    Am ajuns in fata blocului turn; privesc cu ingrijorare dreapta-stanga. Baietelul a disparut cu tot cu taxi. De sus ploua cu galeata. Las ploaia asta sa cada peste mine. Parul mi se lipeste de tample. Parca am mai simtit asta. Deschid ochii si vad doua curcubee care se impletesc deasupra blocului turn. Fac cativa pasi in spate sa le vad mai bine dansul. Simt un jet puternic care ma izbeste in spate. Ma dezechilibrez.Cad. Frana brusca. Ciudat. Parca aud o oglinda care se sparge. Curcubeiele pulseaza impreuna. Din ce in ce mai lent. Ca o bataie de inima. Ciudat. Se aude o sirena de ambulanta. P1000150.JPG

 
 Curcubeul este un fenomen optic şi meteorologic manifestat prin apariţia spectrului luminos atunci când lumina se refracta prin atmosfera suprasaturată de vapori de apă, de cele mai multe ori apărând după ploaie. Curcubeul ia forma unui arc roşu la exterior şi violet la interior. Secvenţa de culori cea mai acceptată este aceeaşi cu cea a spectrului luminii albe, adică: roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo şi violet (ROGVAIV)
 
 
 Producerea curcubeului
 
 
 Lumina albă se separă in diverse culori (lungimi de undă) atunci când intră într-un strop de apă fiindcă roşul se refracta sub un unghi mai mic decât albastrul. La iesirea din strop, raza roşie părăseşte stropul sub un unghi mai mic decât unghiul de refracţie al razei albastre, iar separarea culorilor realizează curcubeul, care în final, se produce pe retina privitorului. Uneori apare si un al doilea curcubeu,mai mic decat primul si cu culorile in ordine inversa,de la violet spre rosu.
                                                                                         text and photos by Adriana Butoi
Par Pirate-Art
Ecrire un commentaire - Voir les commentaires - Recommander
Mercredi 20 février 2008

C. merge intr-o zi la cumparaturi. Vroia o rosie, 01040038-copie-1.JPG
pentru felul ei preferat de mancare.
Adora pastele simple cu  ulei de masline si o rosie taiata cubuletze, presarate cu putin busuioc.

L., cum o vazu, o si intreba, de ce iarasi acest fel de mancare? Simplu, pastele sunt cele mai sincere, si nu ma dezamagesc niciodata, spuse C.

Scoase 2 lei din buzunar si vru sa cumpere rosia. Acum, spuse L., eu am scumpit rosile la 3 lei, dar daca vrei iti dam in schimb o rosie batuta pe o parte, scad din pret un leu.

C. se multumi cu ea si o duse acasa.

Acolo, acasa, il gasi pe J. care avea toata dragostea din lume pentru ea. Mancara pastele fericiti, dupa ce taiasera in prealabil partea batuta a rosiei. La final, molfaind multumit, J. ii trase o palma cu putere.

Ce rosie perfecta ar fi fost aceasta de n-ar fi avut o parte batuta.


text and photo by Crina Manolescu

Par Pirate-Art
Ecrire un commentaire - Voir les commentaires - Recommander
Mercredi 20 février 2008
am locuit multa vreme in spatele unei usi albastre, la fel ca cea din notting hill. dintre toate usile pe care le-am avut de-a lungul anilor, pot spune ca ea a fost o usa aproape perfecta. chiar daca nu sunt nici hugh grant, nici julia roberts, eu si cu usa mea albastra ne-am meritat una pe cealalta. am avut si noi povestea noastra de dragoste, momentele noastre de slabiciune, disperarile noastre.
mi-amintesc ca o data, cand s-a mutat out vecinul meu de palier, da cel de vis-a-vis, i-a lasat de-a curmezisul, o zgarietura enorma si alba, cu piciorul de la pat.
am fost disperata. zile-n sir am umblat dupa culoarea potrivita. parca eram in perioada bleu a lui picasso. insa albastrul pe care-l cautam eu nu era deloc ieftin.
in fine, banii nu mai contau. as fi facut orice ca usa mea sa fie la fel de frumoasa si zambitoare ca pana la acel accident stupid, de mutilare. vecinul tot insinua ca i'm over reacting. ce stia el ce drama provocase. ma gandeam ca usa mea va ramane mutilata pe viata sau in cel mai bun caz va purta o cicatrice vizibila cu ochiul liber de la distanta. sau ca va trebui sa sufere o operatie estetica totala.
o alta nuanta de albastru si n-ar mai fi fost usa mea. era un gand cu care nu ma puteam obisnui. eu si usa mea trecusem prin multe impreuna. ca sa nu mai adaug ca eu treceam zilnic prin ea, de'atatia ani. nu-mi puteam imaginam existenta fara usa mea.
ea, care imi cunostea atat de bine insomniile din iernile fara sfarsit. ea, martora vinerilor de naparca si-a micilor mele wicca. de cate ori nu trecusem prin ea, direct in paradisul reginei sibylle. de cate ori nu cantasem impreuna, in zori, "we are rainbow warriors", asteptand Ostra. undefined
merci cocorosie! la inceput am vrut sa fac totul singura. zile de-a randul m-au vazut prietenii cu sacosele pline cu borcanele de vopsea si pensule de la michael's crafts. devenisera banuitori. ma sunau aproape zilnic, se programau in vizita. a trebuit sa-i refuz pe toti, cu politete si calm. gandisem chiar si o strategie: eram ou-of-town in weekenduri, vizitandu-mi tot felul de alti prieteni imaginari. nu puteam sa-i fac usii mele asa ceva dupa atatia ani de armonie. cum s-o expun pe ea, frumoasa, usa mea cu tinuta si stil acum mutilata, privirilor cunoscutilor mei.
s'ar fi scorojit si uscat toata de rusine. ar fi scartait, s-ar fi blocat. ar fi boscorodit din clanta. avea momentele ei cand putea sa fie o adevarata pacoste. in fine, dupa vreo 2 saptamani chinul meu s-a terminat. my landlord, a reusit sa gaseasca in magazia lui, un galon de vopsea. nici mai inchisa, nici mai deschisa, nici mata, nici lavabila. aceasi vopsea, albastra.
the twin colour of my blue. ce moment de usurare si exaltare... usa mea s-a refacut 100%. ba chiar pot spune ca a capatat o stralucire noua. am celebrat evenimentul cu-o petrecere de zile mari. ea a facut onorurile si a intampinat oaspetii.
nu si pe cei imaginari. nimeni n-a facut vreo observatie in le
gatura cu ea asa ca am savurat, impreuna, tacit, succesul. din ziua aia am fost din nou impreuna ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. eu si usa mea albastra. chiar si acum, dupa atatia ani, imi mai amintesc de licarirea ei de fericire din vizor. what? nu v-ati indragostit niciodata de o usa? pacat.


text by gyrovague          
photo by dana cojbuc
Par Pirate-Art
Ecrire un commentaire - Voir les commentaires - Recommander
 
Créer un blog sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur - Signaler un abus